Arsenalul rugaciunii

 copil-rugaciune    Nimic nu poate spulbera dragostea. Dragostea la tintui pe Hristos pe cruce. Dragostea la ingenunchiat pe Hristos in Ghetismani si la atintit cu ochi spre cer, cerand indurare pentru noi. Dragostea se naste doar in rugaciune. Este arma care nu poate fi distrusa.

     Se spune că un muncitor care face doar ceea ce i se spune este un sclav. Numai acela care vrea să facă ceva mai mult este cu adevărat liber. Soldații romani aveau dreptul să-i silescă pe evrei să le care ranița militară o milă. Aceștia duceau ranița numărând pașii. Apoi o aruncau cu năduf, probabil înjurând în gând…

     Hristos zice să  numeri pașii. Apoi când ai încheiat mila aceea să-i spui soldatului: ”Prima milă ți-am dus ranița din obligație dar mai vreau să ți-o duc o milă din dragoste.”

     Când ne pocăim de obicei întrebăm cât trebuie să facem și ce trebuie să facem, și nu e rău. Dar cine se oprește aici, moare.

     Pentru că pocăința adevărată înseamnă să faci mai mult decât ți se cere în mărturisirea de credință. Tot ce auziți de la amvoane să luați ca un minimum  de supraviețuit.

     Ce să mai facem? Să iubiți. Pentru că mila în plus înseamnă iubire…

’’Şi mi-am întors* faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă’’ Daniel 9:3

VISUL UNEI TINERE LA VÂRSTA DE 14 ANI. RĂPIREA ŞI JUDECATA.

raptureSe făcea că eram în cimitirul din localitatea unde locuiesc în partea unde sunt mormintele creştinilor penticostali. Stăteam cu capul pe crucea unui unchi care a plecat la cele veşnice nemântuit şi mă gândeam cum a murit fără să fie întors la Dumnezeu. Lângă mine era o tânără fecioară din biserica pe care o fregventez care încerca să mă mângâie.

Dintr-o dată s-a auzit un sunet foarte vesel în urma căruia morţii din morminte începeau să se ridice după un nor şi toţi erau îmbrăcaţi în haine albe ca de botez. Spre uimirea mea doar din cimitirul creştinilor penticostali au ieşit morţii din morminte, însă din cimitirul unui alt cult, care era lângă cimitirul creştinilor penticostali nu a ieşit nici un mort.

Stând şi privind cum se ridică morţii din morminte, deodată a ieşit un om care mi-a zis că el e străbunicul meu şi că a murit înainte ca eu să mă nasc. După aceea, mulţi morţi s-au mai ridicat din morminte printre care au ieşit şi cele două străbunici ale mele care s-au îmbrăţişat, iar una din ele a zis: „De-abiea acum ne vom primi răsplata pentru tot ce am suferit pe acest pământ”.

Privind cum morţii părăsesc mormintele am observat că tânăra fecioară care era cu mine a fost şi ea transformată în haine albe, iar după aceea m-am trezit în centrul localităţii de unde sunt. Aici am observat că mai mulţi oameni se ridică după acel nor înspre cer. Văzând că se ridică atâtea suflete înspre cer în sufletul meu era o durere de nescris. Privirea mea fiind îndreptată spre persoanele care se ridicau în sus, am observat şi pe fratele păstor din biserica pe care o fregventez cum se ridică înspre cer şi cu un zâmbet pe buze a spus: „Toţi copiii care i-am botezat eu, sunt aici”!

După ce s-au ridicat sus toţi cei îmbrăcaţi în alb şi nu s-au mai văzut, pe drum era o mare disperare. Nu după mult timp s-a auzit al doilea sunet, dar acesta era un sunet trist. În momentul când s-a auzit sunetul, toţi oamenii rămaşi jos printre care eram şi eu, am început să fim şi noi transformaţi, dar nu în haine albe, ci în haine negre şi murdare. După aceea m-am trezit într-o grădină imens de mare unde erau miliarde de oameni îmbrăcaţi în haine albe şi haine negre, iar în mijlocul grădinii era o masă pe care era aşezată o carte foarte mare, iar lângă acea carte era şi Biblia. Domnul Isus era îmbrăcat în alb şi stătea acolo la masă. Pe la acea masă trebuia să treacă orice om ca să fie judecat.

Nu ştiu cât am stat în vis la judecată, dar aproximez că am stat mai mult de o oră până mi-a venit rândul să fiu judecată. Când am ajuns eu la judecată mi s-a căutat în acea carte numele şi mi-a fost găsit. Cum s-a deschis cartea la numele meu, erau două pagini, una cu faptele rele care era plină şi una cu faptele bune care era aproape goală. Atunci Cel ce mă judeca a deschis Biblia şi a pus degetul pe ea ca să citesc (când a ridicat mâna, în mână avea semnul cuielor) şi eu am citit: „… poţi să-ţi dai trupul să fie ars şi dacă nu ai dragoste tot degeaba ar fi”. Atunci eu l-am întrebat pe Domnul pentru cine nu am avut dragoste, după care mi-a apărut în faţă un cerc cu o îmbrăcăminte şi atunci mi-am dat seama că cu o zi înainte a venit la noi o soră şi mi-a zis că m-a văzut la şcoală  îmbrăcată nu tocmai decent. După ce a plecat sora m-am certat cu tata şi cu mama şi am zis că ce o interesează pe ea de ce fac eu că are 14 copii şi ar fi mai bine să se intereseze de ei. După ce mi-a dispărut cercul acesta, Domnul mi-a spus că mi-a dat un talant şi eu nu am vrut să lucrez cu el, iar eu am întrebat: „ce talant am avut cu care nu am vrut să lucrez”. Atunci iarăşi mi-a apărut cercul şi în cerc era o carte de poezii. Când eram în clasele mici recitam în biserică poezii lungi, lucru pe care acum nu îl mai fac.

După ce mi-a dispărut imaginea cu cartea de poezii, iarăşi mi s-a deschis Biblia tot în acel loc şi mi s-a spus să citesc tot acel verset. După ce am citit am întrebat din nou pentru cine nu am dragoste. Atunci mi s-a spus că pentru părinţi şi pentru fraţi. În acel moment, iarăşi a apărut cercul şi în cerc era telefonul meu mobil. Pentru telefon toată ziua mă certam cu mama şi cu tata căci ei îmi spuneau că nu e bine ce fac. Atunci mi s-a spus să privesc la mulţime şi Domnul a zis că 45 ℅ din cei îmbrăcaţi în negru vor merge în iad din cauza telefonului mobil. Mi s-a mai spus să privesc la ce se uită copiii nesupravegheaţi de părinţi, şi iar mi-a apărut cercul cu o carte şi cum se întorceau filele eu puteam să privesc la ce se uită copiii în timpul în care nu sunt supravegheaţi de părinţi.

După ce mi-a dispărut şi acest cerc, Domnul Isus mi-a zis că El mi-a dat şansa să fiu mântuită, dar eu nu am vrut, iar acum trebuie să îmi primesc răsplata pentru tot ce am făcut.

Acest vis l-a avut o tânără din zona Făgetului – Timiş la vârsta de 14 ani. Începutul anului 2015.

Dumnezeu pentrucă ne iubeşte, ne vorbeşte „…când într-un fel când într-altul …” – Iov 33:14,15

Revelaţia supremă este Sfânta Scriptură. AMIN!

Rugaciunea schimba calatoria Pelerinului

      rugaciune-tanarNicăieri în Biblie nu promite Dumnezeu că va răspunde instantaneu la absolut toate rugăciunile. Din păcate, mult prea mulţi oameni încearcă să aprecieze răspunsul lui Dumnezeu prin ceea ce au, capacitatea naturală de a vedea imediat. Uneori trebuie să aşteptăm răspunsul Domnului un timp indelungat.

     Oamenii de început ai bisericii stăruiau în învățătura apostolilor. Nu în învățătura unui, autor, vedete sau profesor. N-au schimbat Evanghelia după oameni. Cuvântul nu se schimbă dar ne schimbă. Nu e vorba aici de informare ci de transformare.

     Au hotărât să rămână împreună. N-aveau biserici care să-i lege de ele, pentru că pe mulți azi ne ține împreună doar clădirea. Ei s-au iubit, ei au vorbit unul cu altul, ei s-au ajutat unii pe alții. Aveau un slogan: Tot ce e al meu e al tău! Aveau unitate în gând, scop, laudă, iubire, milă, putere, credință, Duh. Simon Zelotul stătea lângă Matei și asta spune totul.

     Își aminteau mereu de cruce de aceea se împărtășeau așa de des. Nu uitau de unde i-a scos Hristos și cum i-a scos din groapa păcatului. Făcându-și spinarea scară cu ajutorul bicelor romane.

    Iubeau rugăciunea. Hristos le spusese să se roage zilnic, Pavel le va spune să se roage neîncetat. Rugăciunea mișcă inima lui Dumnezeu și mișcă mâna Lui. Locomotiva Duhului Sfânt nu merge fără șinele rugăciunii. Fiecare eșec al bisericii e un eșec al rugăciunii. Biserica să nu uite că nu poate avansa decât pe genunchi. Biserica va fi puternică doar în măsura în care cele patru lucruri vor fi echilibrate. Iar oamenii de după Rusalii trebuie să nu uite că nu experiența în sine e importantă ci viața schimbată de după.

Increderea in sine

confidence-coaching-pic-300x300   Când Iosif a ajuns în închisoare a realizat că sărbătoarea plănuită a majoratului său era compromisă. La 18 ani e greu să înveți ceva de la viață fără riscul de a rămâne corigent la unele materii. În acest caz au dreptate cei ce afirmă că a fi profesor e cu neputință. Și totuși…

     Învățăm de la el că trebuie să ne dezvoltăm și în perioadele dificile ale vieții pentru că cele mai frumoase flori cresc pe piscurile severe, sub bătaia vântului rece. Va trebui apoi să ne încredem în Dumnezeu indiferent de circumstanțe întrucât urmarea lui Hristos nu-i un nesfârșit picnic. Darul slujirii trebuie folosit și în temnițele vieții, mai ales că acolo este teren de lucru destul. Paharnicul și pitarul au fost doi subiecți buni pentru a spăla picioare chiar dacă la prima vedere nu promiteau nici o recompensă. Niciodată autopromovarea nu poate înlocui promovarea divină și printre lacrimi a realizat cât de prost a putut fi să se încreadă în promisiunile paharnicului. Parcă suntem noi în campaniile electorale.

     Trebuie să spunem stop încrederii în sine. Când se închide ușa închisorilor vieții în urma ta îți dai seama că Dumnezeu nu-i interesat de reputația ta ci de caracterul tău. Pentru oameni Iosif era un nenorocit de pușcăriaș din cauza unei tentative de viol. Pentru Dumnezeu era instrumentul Lui, pregătit timp de 12 ani în școli subterane, pentru a putea fi folosit apoi să-și scape poporul mesianic de foame…

Rugaciunea aduce fericirea

     14154328493e29b171 Unul din cele mai dramatice lucruri care se pot intampla omului este lipsa apei intr-o zi calduroasa de vara. De ar oferi Mc Donalds hamburgher, Kauflandul pui la rotisor si Pizza 5 colturi gratis, nici un insetat nu ar manca, el nu are nevoie de mancare, are nevoie disperat de apa.

        ’’Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!’’ Psalmul 42:1

Dragostea de Dumnezeu se naste in rugaciune. Dragostea lui Histos pentru noi s-a nascut in Ghetismani.

     Rugăciunea ar trebui să fie prima noastră opțiune, mai degrabă decât efortul final. Când probleme vin, aleargă la Dumnezeu în rugăciune. Dacă te simți obosit și împovărat, roagă-te. Când viața este plină de bucurie, laudă-L pe Dumnezeu pentru bunătatea Sa prin rugăciune.

      Moise s-a rugat, iar apa a curs dintr-o stâncă. Iosua s-a rugat, iar soarele s-a oprit. Ana s-a rugat, iar Dumnezeu i-a dat un fiu.

      David s-a rugat, Goliat a căzut. Ilie s-a rugat și s-a coborât foc din cer. Daniel s-a rugat, iar Dumnezeu a închis gura leilor. Isus s-a rugat, iar 5.000 de persoane au fost hrănite și mulțumite cu masa unui băiețel.

      Când Isus s-a rugat în Ghetsimani, demonii s-au zguduit de groază. Puterea nemărginită a cerului e a noastră atunci când ne rugăm și supunem voința noastră planului Său perfect.

     Rugaciunea aduce fericirea, este sursa fericiri. Fericirea inseamna să fii robul și fiul lui Dumnezeu. Să te bată prietenește pe umăr în zorii dimineții când stai cu El de vorbă. Să-ți zâmbească și să se încrunte. Să îți dea direcții și uneori să-ți închidă uși în nas.

       Să fie cu tine la reanimare și la nuntă. La tezele de la școală și în arșița ogorului. Jules Renard scria că dacă s-ar clădi casa fericirii cea mai mare încăpere ar fi sala de așteptare. Fericirea nu constă în a avea și nici măcar a fi, ci a acționa trăind o viață ce să lase ceva în urma ei.

 

De ce avem nevoie de Duhul Sfant?

Peace-Dove-from-Heaven’’ Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” Fapte 1:8

     Nu pentru a fi altfel decat ceilalti, nu pentru a ne bate cu pumnul in piept ca vom fi rapiti, nu pentru a sta in lenevie. Avem nevoie de Duhul Sfânt pentru că doar așa putem fi martori. Dumnezeu nu a poruncit să plecăm în lume și să vorbim despre El, până nu ne-a și echipat. Fără Duhul Sfânt propovăduirea noastră nu are puterea convingerii. Fara Duhul Sfant zadarnic sunt toate proiectele noastre. Fara Duhul Sfant biserica merge fara o tinta, lipsesc profetiile si darurile lui Dumnezeu. Biblia spune ca Dumnezeu isi face de cunoscut planul Sau profetilor si astfel ei duc mesajul mai departe. Azi, profeti mai putini, i-am inlocuit cu oratorici si muzica ’’buna’’, cu predicatori scosi pe banda rulanda fara putere si plin de glume.

     Doar dacă avem Duhul Sfânt putem fi transformați cu adevărat. Această transformare dramatică a vieții produce foame. Foame după Hristos, foame de a fi ca ca și Hristos, foame de a-L sluji pe Hristos. Această schimbare produce foc… Când s-a sfințit cortul întâlnirii, când s-a dedicat Templul, semnul prezenței lui Dumnezeu și-a acceptării Lui s-a făcut prin foc. Un foc ce nu avea voie să se stingă, și de aceea spune Pavel celor din Tesalonic să nu care cumva să-l lase să mocnească.

      Programele si slujbele din bisericile noastre , pline de plictiseala si rutina nu sunt dovada ca Duhul Sfant e printre noi.  Avem oratori dar nu avem ’’El le vorbea ca unul care avea putere’’.

       Doar cu ajutorul Duhului Sfânt ne putem închina cu adevărat. Nu ai nevoie de un motiv special pentru a-L lăuda pe Dumnezeu, ai nevoie de Duhul Sfânt.

Pregatit de plecare?

drum spre cer’’Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele’’. 2 Timotei 3:1

      Posibilitati de finantare, binecuvantati din belsug, granite deschise, sa fie astea vremuri grele? Nu despre asta spunea Pavel, vremuri grele pentru suflet, spiritualitate scazuta si o forma de evalvie, pentru ca unul din marile lucrari in viata este sfarsitul, dar un sfarsit bun.

         Trăim vremuri de criza. Criza lipsei de dragoste față de Dumnezeu și dragoste față de frați și față de lumea pierdută în păcate și stricăciune e aproape în toate bisericile. O stare de moleșeală, de adormire spirituală a pătruns pe nesimțite și în bisericile noastre, nu numai în cele oficiale. Unele au încă o prezență frumoasă, dar lipsește puterea și lipsește roada. Unii obosiți au suspendat un serviciu de închinăciune de duminică după masa, căci poporul nu vine la Casa Domnului.

      Ocupaţi cu camerele de luat vederi, cu programele şi cu datul bine la public, ocupaţi cu imaginea proprie şi şedinţe de comitet, lăsăm să cadă în marea indiferenţei, neînţelegerii şi irosirii o întreagă generaţie.

     Fără să ținem seama, s-a dezvoltat gustul de predicatorie. Și Duhul Sfânt și orele de rugăciune sunt tot mai neglijate. Se pune un frate mai slăbuț să o conducă. Ori forța bisericii nu stă în oratorie, ci în rugăciune. Și iată pe nesimțite am ajuns la o stare de răcire a dragostei, un fel de apostazie (2 Timotei 3:5). Unii vor zice: „Am ajuns la ceea ce s-a profețit.” Nu, nu trebuie să gândim așa. Nu noi suntem în funcție de proorocie, ci Duhul profetic a știut mai dinainte cum vor fii unii și a dat înștiințarea, ca noi să nu ajungem în acea stare.

     Majoritatea dintre noi cred ca, Hristos revine inainte de necazul cel mare, dar cine se pregateste de plecare? Evenimentele si profetiile arata ca este gata sa revina, este chiar la usa dar parca am adormit cuprinsi in somnul amortiri si ne uitam spre cer ca spre un loc inchis pentru eternitate, totusi EL REVINE!

      Dumnezeu e izvorul Dragostei, a căldurii spirituale. Prin îndepărtarea treptată de El, am ajuns la un formalism uscat. Rugăciunea nu poate fi substituită cu nimic. Ea e părtășia prin Duhul Sfânt cu Dumnezeul nostru mare. Celelalte fără ea, devin surogate. Nu e de mirare că nu mai e căutarea celor pierduți. În cele mai multe locuri la botez sunt doar unii copii ai pocăiților, și din aceia unii fără nașterea din nou. Când nu e părtășie sfințitoare cu Dumnezeul Preasfânt, valuri de păcătoșenie inundă bisericile: prefăcătorie, minciuni, plăceri, avorturi, divorțuri, dușmănii. Și Biserica nu mai e Biserică, ci sinagogă a Satanei. Trebuie să ne trezim, să ne pocăim. Realitatea trebuie să ne zdrobească inimile. Înapoi, conform Cuvântului, la post și rugăciune. E vreme târzie. Venirea Domnului e mult mai aproape. Și ce mare e răspunderea noastră!

     Fiecare să înceapă cu el. Dați valoare rugăciunii personale. Domnul Isus a zis: „intră în odăița ta, închide ușa”, adică izolează-te de toate. Lasă televizorul, lasă internetul și toate afacerile. Privește-te pe tine în lumina LUI, smerește-te și roagă-L ca prin Duhul Sfânt să te facă o forță spirituală pentru ridicarea Bisericii și pentru mântuirea multor păcătoși. Topiți-vă în fața LUI pentru răcirea dragostei. În toate trezirile spirituale, Dumnezeu s-a folosit de oameni ai rugăciunii. Fiți la îndemâna LUI. Lumea pierdută așteaptă după trimiși ai Lui Dumnezeu, care să-i ia de mână, ca îngerii pe Lot și să-i scoată din Sodoma de azi.

 

 

 

 

Biserica in vremea sfarsitului

1_16d8b6_afb52089de       ’’Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după  poftele lor’’. 2 Timotei 4:3

      Cred ca Dumnezeu in momentul de fata se uita la o biserica care a adormit. O biserica care nu isi mai face griji de venirea Lui. Nu mai este intr-o relatie stransa cu Dumnezeu, dependenta de Duhul Sfant, alearga dupa tot feluri de planuri, vise, strategii si intalniri incercand din greu in fire, in loc sa depinda de Dumnezeu!

      De dragul unitati s-a facut compromis, a aparut si evanghelia prosperitatii si a vietii usoare. Ar trebui sa ne intoarcem din nou pe genunchi plangand si strigand ca batraniii nostri; o Doamne frange-mi inima, nu ma lasa sa devin dependent de o viata usoara!

      Dumnezeu spune: ‘’Nu-ti lega inima de lucrurile acestei lumii, leaga-ti inima de cer’’. Avem timp de prieteni, de multe povesti,  dar nu avem timp de Hristos si totusi duminica cantam ‘’Te-astept Isuse privind spre ceruri’’. ‘’Doamne cu orice pret tine-ma pe genunchi ca sa nu devina urechea mea sensibila la vocea satanei’’. Un om care se roaga este curajos ca un leu, nu exista demon in iad care sa-l sperie. Vremea cand vedetele de predicatori cu Biblia aurie, imbracati la patru ace vestind o pocainta ieftina este chiar acum. Ei promit vesnicia fara lepadare de sine si rastignirea firi. Hristos nu vrea multimi si nici aplauze, El doreste Gloria Lui in biserica de azi. Cauta oameni care sa stea pe genunchi nu uitandu-se la ceas si cu gandul la mancare ci, sfasiindu-si inima inaintea Creatorului implorand mila si indurare

     Biserica are nevoie de seriozitate, lumea se strecoara in ea. Diavolul aduce planuri tot mai noi sa ne fure timpul, sa-l impartim pe Hristos cu leptopul, iphon-ul si filmele noastre. Daca te uiti la mizeriile acestei lumii si vine Hristos Domnului vei mai putea sa sari in bratele Lui?

Creat cu un scop

maestrul-si-furnica’’Lucrul acela bun  care ţi s-a încredinţat păzeşte-l prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi’’.  2 Timotei 1:14

     Ai fost asezat pe pamant ca sa-ti aduci o contributie. Nu ai fost creat doar ca sa consume resurse, sa mananci, sa respiri degeaba. Dumnezeu te-a destinat sa faci ceva deosebit cu viata ta. Desi multe carti cu mare success, te sfatuiesc cum sa ’’profiti’’ cel mai mult de la viata, nu acesta este motivul pentru care ai fost creat. Scopul central al vietii este lucrarea sau slujirea ta.

         Ai fost salvat ca sa slujesti lui Dumnezeu, acesta este locul de munca unde ai fost angajat spiritual. Astazi mor mii de biserici, credinciosi din cauza credinciosilor care nu sunt gata sa slujeasca, ei stau doar si privesc, consuma si nu au progres. Nu conteaza cat de mult ai trait, conteaza cum ai trait. Daca nu esti implicat in vreo lucrare ce scuza ai avea? Avram a fost batran, Iacov  a fost in nesiguranta, Rahav a fost imorala, Ieremia a fost deprimat, ilie a vrut sa se sinucida, Naomi a fost vaduva, Marta s-a ingrijorat mult, Toma a avut indoieli, Pavel a avut o sanatate subreda si Timotei a fost timid. La prima vedere a acestei liste se vede clar, oameni nepotriviti pentru slujbe atat de inalte, dar Dumnezeu i-a folosit pe toti in slujire dincolo de limitele umane fiindca nu s-au scuzat. Inceteaza sa te mai scuzi si Dumnezeu te va folosi si pe tine, iti vei gasi scopul pentru care ai fost creat.

     70 de ani sunt o nimica toata. Viata reprezinta un examen pe pamant. Noi nu traim iubindu-l, noi traim iubind cerul. Mergem la adunare pentru a ne antrena pentru cer. Mergem pentru a primi o gandire duhovniceasca. Hristos nu este o polita de asigurare, nici un cont bancar pentru zile negre, El este rascumparatorul, E cel ce ne-a salvat spunandu-ne ca in cer nu vom avea aur, vom umbla pe strazi de aur. Nu-l iubim pe Dumnezeu, daca l-am iubim nu am alerga fara un scop in viata. S-ar vedea Hristos in toate, doar El, noi doar in umbra. Pamantul nu e mostenirea noastra, este locul de pregatire pentru cer.

’’Adevărat este cuvântul acesta: Dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El’’. 2 Timotei 2:11

Fiecare alegere are consecinte eterne

005      Alege sa pastrezi relatia adevarata cu frati tai spunandu-le adevarul, salvandu-I de la moarte eterna,e a fost porunca lui Pavel pentru tanarul Timotei.

’’Pe cei ce păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă frică.’’ 1 Timotei 5:20

     Cei mai multi oameni pierd din vedere scopul lui Dumnezeu pentru vietile lor la acest punct al devotamentului. Multora le este frica sa se dedice pentru ceva si doar plutesc in deriva prin viata. Altii, cu inima impartita, se dedica unor valori contradictorii, ceea ce duce la frustrare si mediocritate. Altii se dedica total telurilor pamantesti, ca de exemplu, sa devina bogati sau faimosi si sfarsesc in dezamagire si amaraciune. Fiecare alegere are consecinte eterne.

     O Biblie uitata pe raft nu are nici o valaore. Ca sa fi ucenic sanatos al lui Hristos ai nevoie de hrana din cuvant, sfaturile fratilor si uneori mustrare din partea slujitorilor. Mustrarea e calea vieti. Daca nu vrei sa te umilesti, va veni vremea cand imprejurarea te va umili.

     Milioane de oameni sufera de ’’lipsa poftei de mancare spirituala’’ denumita si ’’sfanta plictiseala’’, fiind infometati  de moarte datorita subnutritiei spirituale.

     Starea de mediocritate si de lenevire spirituala s-a intalat ca un virus troian. A virusat atat fisierele inimii cat si pe cele ale gandiri. Orice antivirus al rugaciunii instalat nu-l putem sterge pentru ca, informaticianul Duhul Sfant a fost concediat si nu este cine sa schimbe windows-ul vieti. Ce ne-a ramane de facut? Cand intra trupul in modelare, singurul instrument si cel mai eficient este durerea.