Vine Domnul ”Lucrare prin sora Vetuţa Hanis, Voitinel”

Lucrare prin sora Vetuţa Hanis, Voitinel;

Nu cu mult timp in urmă , Domnul mi-a arătat această lucrare. Am văzut mult popor adunat ca într-o adunare mare si mi s-a dat să  înţeleg că reprezintă poporul Domnului de pe tot pământul, în faţa poporului era ca un altar pe care unii din popor aduceau jertfe Domnului, dar cei mai mulţi din popor stăteau tare nepăsători: unii erau întorşi cu spatele spre altarul Domnului si cu faţa spre uşă, alţii vorbeau între ei, iar alţii chiar râdeau între ei. Deodată perdeaua s-a tras si un sol al Domnului, care s-a arătat ca un înger foarte puternic, a ieşit în faţă si a strigat: „Venirea Domnului e foarte aproape! Pregătiţi-vă! Vegheaţi si nu vă depărtaţi de altarul Domnului. Aduceţi jertfe curate, căci venirea Domnului va fi în curând, curând de tot. Curăţiţi-vă, cei ce purtaţi vasele Domnului; nu vă atingeţi de nimic spurcat si necurat. Untdelemnul ce vi s-a dat în vase, folosiţi-l pentru ungerea celor loviţi si răniţi dinjurul vostru si strigaţi în gura mare: căci venirea Domnului este mult mai aproape decât voi vă gândiţi.” Mulţi din popor s-au uitat unii la alţii, dar cei mai mulţi au rămas tot nepăsători, iar alţii au zis: „Tot aşa s-a spus de atâta timp si Domnul încă nu a venit. Cine poate şti când va fi venirea Domnului?” Alţii au început a dispreţui si pe cei ce au fost mişcaţi de cuvântul Domnului şi care au început să aducă jertfe pe altarul Domnului. Eu am început a plânge si am întrebat pe solul Domnului dacă vrea să îmi spună cât mai este până când vine Domnul? Mai este mult? Că e aşa de grea vegherea pentru că mulţi s-au obişnuit deja cu acest cuvânt: «Vine Domnul!» si dispreţuiesc chiar si pe cei ce îndeamnă poporul la veghere si pregătire, să-L întâlnească pe Domnul. A spus: „Nu este îngăduit să spun nimic mai mult decât atât, că venirea Domnului e foarte aproape, dar fiindcă insişti, o clipă te las să vezi cât e de aproape venirea Domnului.”
A tras perdeaua la o parte şi am văzut pământul ca pe un ecran si la o distanţă mică, de câţiva metri, se vedea capătul: era pus ca un stăvilar (ca un hotar) ce nu putea fi trecut, iar de sus s-a coborât ca o lozincă pe care era scris „SFÂRŞIT” si s-a fixat în faţa pământului. Din cer se vedea coborând un oraş ca o cetate deosebit de frumoasă, cu turnuri înalte ce străluceau cu putere, ca aurul. Deasupra acestei cetăţi, plutea un nor alb ce reprezenta slava Domnului, ce umbrea cetatea, în partea din faţă, era ca un soare mare, ce strălucea puternic încât nu puteam să privesc bine cetatea din pricina strălucirii. Inaintea cetăţii, venea în zbor un înger puternic cu o carte de aur în mână pe care era scris numărul 1 si a zis: „în cartea numărul 1 sunt scrise numele celor ce în curând vor fi răpiţi la Domnul, să-L întâmpine în văzduh.” Apoi, a mai arătat o altă carte, pe care era scris numărul 2: „Aceasta e cartea vieţii unde sunt scrise numele celor mântuiţi, ce n-au parte de întâia înviere şi vor trece pe la judecată. Dar se striga: „Ferice de cei al căror nume e scris în cartea numărul l, căci ei vor avea parte de întâia înviere.” Apoi mi-a zis: „Vezi cât e de aproape venirea Domnului? Aceste lucruri sunt gata să apară. Du-te si strigă: Domnul>. Fii un semn pentru alţii si pregătiţi-vă pentru răpire, căci Domnul vine în curând. Apropiaţi-vă de altarul Domnului şi aduceţi jertfe curate, iar vasele, în care s-a pus untdelemn pentru ungere, să fie puse neîncetat pe altar, ca untdelemnul din ele să poată fi folosit pentru ungerea rănilor şi vânătăilor celor loviţi, căzuţi, răniţi şi bolnavi. Să strigaţi zi şi noapte deşteptare şi trezire în popor, căci venirea Domnului e foarte aproape!
Perdeaua s-a tras înapoi, îngerul a dispărut, iar eu am rămas plângând si strigând: „Vine Domnul. Pregătire căci venirea Domnului e foarte aproape. Deşteptare si trezire că vine Domnul!” Unii din popor au luat în serios cuvintele date, s-au apropiat de altar si aduceau jertfe Domnului. Alţii au început a dispreţui şi a-şi face semne între ei, că s-a mai găsit cineva să strige că vine Domnul, zicând: „Parcă noi nu ştim că vine Domnul.” Au început să râdă dispreţuitor spunând: „Cine ştie când vine Domnul?” si s-au întors cu spatele spre altarul Domnului. Priveau afară pe geamuri si pe uşă si vorbeau între ei. Eu strigam întruna: „Vine Domnul. Nu luaţi cu uşurinţă semnalul dat că s-a arătat solul Domnului cu cartea numărul 1, gata să o deschidă si să strige:
„Dintr-o dată, din nou ca pe un ecran, a apărut pământul. Multe lucruri au fost arătate, dar fazele treceau în grabă mare unele după altele. S-au arătat schimbări făcute în orânduirile pământului; în alte faze s-au arătat războaie, secetă, inundaţii, foc, dărâmături si strâmtorări mari prin care trebuia să treacă si poporul Domnului. Mulţi au căzut si foarte puţini au rămas în picioare ţinând mărturia Domnului Isus si Cuvântul Adevărului. Deodată s-a auzit un sunet de trâmbiţă si solul Domnului cu cartea numărul 1 în mână, s-a arătat strigând: „Fiţi gata să vă încolonaţi în rând, aşa cum vă veţi auzi numele strigat. Veniţi voi, cărora v-a plăcut să staţi aproape de Domnul pe pământ si aţi rămas lângă El în ascultare, umilinţă si smerenie! Veniţi, cei ce aţi purtat crucea zi de zi pe umeri cu lepădare de sine. Veniţi, cei cărora v-a plăcut jugul Lui si sarcina Lui v-a părut uşoară; n-aţi cârtit si n-aţi murmurat. Veniţi cei ce nu v-aţi ruşinat de Domnul si v-a plăcut să staţi aproape de El în ocări si dispreţ. Veniţi cei ce aţi vărsat lacrimi pe pământ si aţi îmbrăcat haina răbdării, dar prin toate nu v-aţi depărtat, ci aţi rămas aproape de Domnul găsindu-vă plăcerea în legile si poruncile Lui; v-a plăcut să staţi aproape de Domnul pe pământ. Acum veniţi si veţi fi pe totdeauna lângă El.” Apoi a început să strige numele celor scrişi în cartea numărul 1. Am văzut cum se înrolau în rând cei ce erau strigaţi. Am cunoscut între ei surori si fraţi sinceri cere pe pământ au rămas lângă Domnul în umilinţă si smerenie, luptându-se lupta cea bună a credinţei, iar Domnul a depus mărturie prin Duhul Sfânt pentru ei, însoţindu-i în lucrare. Mulţi din cei ce nu şi-au auzit numele strigat au început a plânge, întrebând cum de ei nu îşi aud numele strigat, căci şi ei au fost pocăiţi şi au slujit pe Domnul, luptându-se toată viaţa să ajungă clipa răpirii, trecând chiar prin mari încercări şi probe. La unii le-a răspuns: „Numele vostru nu este scris aici pentru că nu v-a plăcut să staţi aproape de Domnul. V-aţi lărgit cărarea depărtându-vă de Domnul. De aceea numele vostru nu este scris aici.” La alţii le-a răspuns: „Voi n-aţi purtat haina răbdării, nu v-a plăcut jugul şi sarcina lui Hristos. Aţi scuturat jugul si v-aţi luat o sarcină mai uşoară.” Altora le-a zis: „Voi nu aţi purtat crucea zi de zi, nu v-aţi lepădat de sine şi în încercări aţi murmurat şi aţi cârtit. De aceea v-aţi pierdut dreptul de la răpire.” La alţii le-a spus: „Voi nu aţi răbdat, nu aţi iertat şi nu aţi iubit. Voi aţi vorbit de rău, aţi clevetit şi aţi dispreţuit cuvintele Domnului când vi s-a spus să vă opriţi şi să vă întoarceţi de la aceste lucruri care v-au depărtat de Domnul. Acum voi veţi trece pe la judecată. Voi pe pământ v-aţi ales locul, căci nu v-a plăcut să staţi aproape de Domnul, purtând ocara Lui, nici să mergeţi pe urmele Lui în umilinţă şi smerenie.” Atunci a început regretul şi plânsul în popor.
O soră a întrebat: „Numele meu unde este scris? Eu din copilărie am slujit pe Domnul şi am trecut prin multe cuptoare şi încercări.” Solul a spus: „Prin încercările prin care ai trecut te-ai clătinat, ai murmurat şi n-ai rămas aproape de Domnul. De aceea numele tău este scris în cartea numărul 2 a celor mântuiţi.” Ea a mai întrebat: „Dar soţul meu este scris în cartea celor mântuiţi?” Solul s-a uitat în carte spunând: „Numele lui este şters pentru că a hulit pe Duhul Sfânt. Pentru el să nu te mai rogi, că nu vei fi ascultată. Nici o mijlocire nu mai e primită pentru el, fiindcă a hulit pe Duhul harului.” Din nou a întrebat sora: „Dar copiii mei? Am avut opt copii. Numele lor unde este scris?” Solul s-a uitat în carte şi a zis: „Şase copii au numele scris în cartea celor mântuiţi, dar în dreptul numelui a doi dintre copii e un semn de întrebare. Se vede că au păşit alături de cărare. Pentru ei poţi să te rogi şi să mijloceşti şi de se va vedea recunoştinţă, întoarcere şi hotărâri statornice, numele lor va rămâne scris. Dar de nu vor lua seama să intre în ascultare, numele lor va fi şters.”
S-a ridicat altă persoană şi a întrebat: „Numele meu de ce nu mi I-am auzit? Numele meu unde este scris? Eu am slujit pe Domnul şi Domnul m-a pecetluit cu Duhul Sfânt si mi-a dat darul proorociei. M-am rugat pentru multe suflete, stăruind împreună cu ei şi au primit Duhul Sfânt. Domnul a făcut si vindecări când m-am rugat pentru bolnavi. Am trecut prin cuptoare de suferinţă si încercări. De ce numele meu nu a fost strigat?” Solul a căutat în cartea numărul 1 zicând: „Numele tău a fost scris, dar a fost şters din pricină că nu ţi-ai păstrat locul aproape de Domnul şi te-ai depărtat de El. In ultima vreme tu nu ai mai adus roadă si te-ai clătinat de pe temelie.” A căutat apoi în cartea numărul 2, spunând: „Numele ţi-a fost scris în cartea celor mântuiţi. Vei trece pe la judecată.”
Mulţi au mai întrebat, plângând, de ce nu-şi aud numele, iar solul le răspundea la toţi, spunându-le motivele: „N-aţi rămas aproape de Domnul, n-aţi rămas în dragostea Lui, nu v-aţi iubit unii pe alţii, n-aţi răbdat şi n-aţi iertat, n-aţi rămas în umilinţă, n-aţi rămas la smerenie şi n-aţi rămas în ascultare de Cuvântul Domnului. Voi singuri v-aţi depărtat de Domnul. Aţi ştiut că vine Domnul, dar nu v-aţi pregătit să-L puteţi întâmpina în clipa răpirii. Semnale după semnale au fost date, dar voi nu le-aţi luat în seamă. Acum nu se mai poate schimba nimic.”
Solul s-a îndreptat spre mine spunând: „Du-te şi spune tot ce ai văzut si auzit, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, chiar de vei fi dispreţuit. Spune cuvintele Mele, strigă deşteptare şi trezire în popor ca să nu ţi se ceară socoteală că ai tăcut şi n-ai mărturisit tot ce ţi-a fost spus şi arătat. Spune poporului să nu ia în chip uşuratic cuvintele acestea căci altfel te vor sluji ca mărturie. Cei ce se vor trezi şi se vor pregăti, vor avea parte de răpire.”

Eu binecuvântez pe Domnul si laud Numele Său, căci a găsit cu cale încă odată să ne trezească, pentru că ne iubeşte atât de mult şi ne vrea viaţa. Domnul nu vrea să piară nici unul din copiii Lui, nici să rămână afară când El va veni. Domnul ne vrea în totul totului pentru El. Şi dacă Duhul si Mireasa zic: „Vino”, Cuvântul Domnului zice: „Cine aude să zică: „Vino Doamne Isuse!” Amin!

VISUL UNEI TINERE LA VÂRSTA DE 14 ANI. RĂPIREA ŞI JUDECATA.

raptureSe făcea că eram în cimitirul din localitatea unde locuiesc în partea unde sunt mormintele creştinilor penticostali. Stăteam cu capul pe crucea unui unchi care a plecat la cele veşnice nemântuit şi mă gândeam cum a murit fără să fie întors la Dumnezeu. Lângă mine era o tânără fecioară din biserica pe care o fregventez care încerca să mă mângâie.

Dintr-o dată s-a auzit un sunet foarte vesel în urma căruia morţii din morminte începeau să se ridice după un nor şi toţi erau îmbrăcaţi în haine albe ca de botez. Spre uimirea mea doar din cimitirul creştinilor penticostali au ieşit morţii din morminte, însă din cimitirul unui alt cult, care era lângă cimitirul creştinilor penticostali nu a ieşit nici un mort.

Stând şi privind cum se ridică morţii din morminte, deodată a ieşit un om care mi-a zis că el e străbunicul meu şi că a murit înainte ca eu să mă nasc. După aceea, mulţi morţi s-au mai ridicat din morminte printre care au ieşit şi cele două străbunici ale mele care s-au îmbrăţişat, iar una din ele a zis: „De-abiea acum ne vom primi răsplata pentru tot ce am suferit pe acest pământ”.

Privind cum morţii părăsesc mormintele am observat că tânăra fecioară care era cu mine a fost şi ea transformată în haine albe, iar după aceea m-am trezit în centrul localităţii de unde sunt. Aici am observat că mai mulţi oameni se ridică după acel nor înspre cer. Văzând că se ridică atâtea suflete înspre cer în sufletul meu era o durere de nescris. Privirea mea fiind îndreptată spre persoanele care se ridicau în sus, am observat şi pe fratele păstor din biserica pe care o fregventez cum se ridică înspre cer şi cu un zâmbet pe buze a spus: „Toţi copiii care i-am botezat eu, sunt aici”!

După ce s-au ridicat sus toţi cei îmbrăcaţi în alb şi nu s-au mai văzut, pe drum era o mare disperare. Nu după mult timp s-a auzit al doilea sunet, dar acesta era un sunet trist. În momentul când s-a auzit sunetul, toţi oamenii rămaşi jos printre care eram şi eu, am început să fim şi noi transformaţi, dar nu în haine albe, ci în haine negre şi murdare. După aceea m-am trezit într-o grădină imens de mare unde erau miliarde de oameni îmbrăcaţi în haine albe şi haine negre, iar în mijlocul grădinii era o masă pe care era aşezată o carte foarte mare, iar lângă acea carte era şi Biblia. Domnul Isus era îmbrăcat în alb şi stătea acolo la masă. Pe la acea masă trebuia să treacă orice om ca să fie judecat.

Nu ştiu cât am stat în vis la judecată, dar aproximez că am stat mai mult de o oră până mi-a venit rândul să fiu judecată. Când am ajuns eu la judecată mi s-a căutat în acea carte numele şi mi-a fost găsit. Cum s-a deschis cartea la numele meu, erau două pagini, una cu faptele rele care era plină şi una cu faptele bune care era aproape goală. Atunci Cel ce mă judeca a deschis Biblia şi a pus degetul pe ea ca să citesc (când a ridicat mâna, în mână avea semnul cuielor) şi eu am citit: „… poţi să-ţi dai trupul să fie ars şi dacă nu ai dragoste tot degeaba ar fi”. Atunci eu l-am întrebat pe Domnul pentru cine nu am avut dragoste, după care mi-a apărut în faţă un cerc cu o îmbrăcăminte şi atunci mi-am dat seama că cu o zi înainte a venit la noi o soră şi mi-a zis că m-a văzut la şcoală  îmbrăcată nu tocmai decent. După ce a plecat sora m-am certat cu tata şi cu mama şi am zis că ce o interesează pe ea de ce fac eu că are 14 copii şi ar fi mai bine să se intereseze de ei. După ce mi-a dispărut cercul acesta, Domnul mi-a spus că mi-a dat un talant şi eu nu am vrut să lucrez cu el, iar eu am întrebat: „ce talant am avut cu care nu am vrut să lucrez”. Atunci iarăşi mi-a apărut cercul şi în cerc era o carte de poezii. Când eram în clasele mici recitam în biserică poezii lungi, lucru pe care acum nu îl mai fac.

După ce mi-a dispărut imaginea cu cartea de poezii, iarăşi mi s-a deschis Biblia tot în acel loc şi mi s-a spus să citesc tot acel verset. După ce am citit am întrebat din nou pentru cine nu am dragoste. Atunci mi s-a spus că pentru părinţi şi pentru fraţi. În acel moment, iarăşi a apărut cercul şi în cerc era telefonul meu mobil. Pentru telefon toată ziua mă certam cu mama şi cu tata căci ei îmi spuneau că nu e bine ce fac. Atunci mi s-a spus să privesc la mulţime şi Domnul a zis că 45 ℅ din cei îmbrăcaţi în negru vor merge în iad din cauza telefonului mobil. Mi s-a mai spus să privesc la ce se uită copiii nesupravegheaţi de părinţi, şi iar mi-a apărut cercul cu o carte şi cum se întorceau filele eu puteam să privesc la ce se uită copiii în timpul în care nu sunt supravegheaţi de părinţi.

După ce mi-a dispărut şi acest cerc, Domnul Isus mi-a zis că El mi-a dat şansa să fiu mântuită, dar eu nu am vrut, iar acum trebuie să îmi primesc răsplata pentru tot ce am făcut.

Acest vis l-a avut o tânără din zona Făgetului – Timiş la vârsta de 14 ani. Începutul anului 2015.

Dumnezeu pentrucă ne iubeşte, ne vorbeşte „…când într-un fel când într-altul …” – Iov 33:14,15

Revelaţia supremă este Sfânta Scriptură. AMIN!

14 000 de crestini martirizati in fiecare an

 

persecutie   In timp ce crestinii se pregatesc sa participe la Ziua Mondiala de Rugaciune pentru Biserica Persecutata din 3 noiembrie (sau oricare duminica din noiembrie), organizatia Gospel for Asia a informat ca peste 14000 de crestini din intreaga lume sunt martirizati pentru credinta lor. Acest numar include doar cazurile semnalate.

   In emisiunea de radio de saptamana trecuta, Road to Reality, sponsorizata de organizatia Gospel for Asia, Dr. K.P. Yohannan, fondatorul si presedintele international al organizatiei, a rostit un mesaj plin de pasiune si de informatii despre realitatea bisericii persecutate.

“Isus a promis Bisericii Sale ca va fi persecutata si ca va avea necazuri”, spune Yohannan. “Zeci de mii de credinciosi, misionari si pastori experimenteaza zilnic realitatea persecutiei. Totusi, ei recunosc ca este o onoare sa poti suferi de dragul Lui. Fie ca Domnul sa ne puna pe inima povara de a mijloci pentru acesti frati si surori.”

   Persecutia crestinilor este atat de natura fizica cat si psihica. Multi sunt batuti sau privati de mancare pana cand ajung sa moara de foame. Altii nu sunt intelesi si sunt torturati psihic. Parintii si-au alungat copiii de casa, iar scolile refuza sa ii primeasca inapoi pe elevi, doar din cauza numelui lui Isus. Casele lor sunt arse, hainele le sunt distruse si multi sunt ucisi.

   La inceputul lunii trecute, pastorul unei biserici din Nepal a fost ucis in timp ce se ruga pentru bolnavi. In septembrie, niste persoane nevinovate care se inchinau intr-o biserica istorica din Pakistan au cautat adapost cand doi sinucigasi cu bombe au ucis 81 de persoane si au ranit altele 140.

   In 2008, in statul indian Odisha, peste 500 de crestini au fost ucisi, iar altii 50 000 au fost fortati sa fuga in jungla. Peste 4000 de case ale crestinilor au fost distruse, iar zeci de biserici au fost jefuite si apoi arse. Acesti credinciosi au fost atacati doar pentru ca s-au intors la Cristos. Multi au pierdut tot ce aveau.

   “Cateodata, cand ne rugam pentru crestinii persecutati, Duhul Sfant ne descopera ca noi putem fi parte din raspunsul la rugaciunile noastre “, spune Yohannan. “Multi dintre cei care au auzit despre persecutia din Odisha si s-au rugat pentru victime, au trimis donatii pentru a cumpara haine noi, Biblii, pentru a construi o casa de inchinare, precun si pentru a le reconstrui casele simple.”

   Bisericile sunt rugate sa puna accent pe Ziua Mondiala de Rugaciune pentru Biserica Persecutata printr-un program de biserica special in oricare dintre duminicile din luna noiembrie. Persoane fizice, grupuri mici si biserici din intreaga lume vor face din luna noiembrie o luna speciala de rugaciune.

   “Ca să înțelegem ce inseamna sa iti iei crucea si sa-L urmezi pe Cristos, trebuie sa calcam pe urmele pasilor Sai”, spune Yohannan. “Alaturati-va crestinilor din intreaga lume intr-un timp de rugaciune si post pentru acele zone de pe glob in care fratii nostri crestini sufera pentru credinta lor.”

Preluat de pe  http://crestintotal.ro/category/stiri-misionare/