O, om!…Ce mari raspunderi ai

hqdefault

”O, om!… Ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume
– De tot ce spui în scris sau grai,
De pilda ce la alţii-o dai
Căci ea mereu spre Iad sau Rai
Pe mulţi o să-i îndrume.”

 

Raspundem in viata nu numai de ceea ce avem, raspundem de ceea ce spunem, de exemplul si trairea care o daruit celor din jur. Raspundem de tot si toate iar in ziua Judecatii in fata Marelui Judecator vor fi date in scris tot ceea ce am facut. Fiecare zi traita inseamna o fila scrisa in jurnalul vietii. Cand stai in fata copiilor tai, ce poti sa le spui din copilaria ta, lucruri frumoase sau regretabile? Cand vei sta in fata morti vei putea sa spui, mi-am trait viata pentru Hristos, acum plec acasa! …plec la Tata. Viata traita cu Hristos inseamna fiecare clipa traita frumos, o carte scrisa cu litere de aur ce dau viata si-l trezesc din morti pe cel adormit.

Nu am nici un talant

     651 Undeva în Africa o mama pregătea mâncarea copiilor. Dar ce fel de mâncare! Pământ frământat cu apă și pregătit la foc.

     Când mă uit la noi văd atâta binecuvântare! Dacă ar da fiecare locuitor român un singur leu pentru ajutorarea acelor oameni, ar putea avea ce să mănânce. Noi ne culcăm seara fără grija că nu avem ce pune pe masă a doua zi. Nici ei n-au vreo grijă, pământ au de unde lua. Pământ!

      Sunt oameni care își fac probleme din tot felul de nimicuri. Unii nu pot dormi din cauză că au mâncat prea mult, alții se îmbolnăvesc din îmbuibare. Hipermarketurile aruncă tone de mâncare gata să expire din cauză că nu își pot permite să o dea gratis. Au ajuns frigiderele multora atât de pline că nu se mai închid. Ca șifonierele. Parca ar fi containerele din port.

     Parcă niciodată egoismul oamenilor nu a fost mai mare. Faptul că frigiderul geme de mâncare dovedește că avem mult și facem puțin. În mod sigur Dumnezeu nu ne va judeca după cât avem ci după cât am dat din ce avem.

      Când mă mai gândesc câte mofturi fac unii prin magazine, e greu să alegi produsul care îți trebuie când ai atâtea de care n-ai nevoie.

      Când unii oameni mănâncă pământ din cauza lipsei iar alții calamari și icre de somon, îți dai seama că ceva lipsește în toată ecuația asta. Dumnezeu!

      Un om cu Hristos nu mănâncă extravagant cu Lazăr lângă el. Doar pe propria răspundere. Să fii bogat nu-i mare lucru. Să fii bogat și să nu-ți pese e iad curat. Să fii bogat și să iubești mila, dând și la alții te aduce mai aproape de cer.

Toți suntem bogați, toti putem sa daruim, dar o facem?

Suferinta, sursa stralucirii in intuneric

Cu-crucea-n-spate-600x400

      Adevarata pasiune este nascuta din suferinta. Adevarata pasiune pentru Hristos vine dintr-un “botez” al suferintei. Cercetati Scripturile si veti gasi ca, atunci cand Dumnezeu vrea sa restaureze o situatie ruinata, El impartaseste propria Lui durere, pentru ca vede ce se intampla Bisericii si poporului Sau si cauta un om al rugaciunii, il ia si il “boteaza” cu totul in suferinta. Gasiti asta in cartea Neemia; Ierualimul este in ruine. Cum se va ocupa Dumnezeu de asta? Cum va restaura Dumnezeu ruinele? Oameni buni, ascultati-ma…

      Neemia nu a fost un predicator, a fost un om de cariera, a fost un om al rugaciunii. Dumnezeu a gasit un om care nu a avut doar niste emotii, nu doar o izbucnire a ingrijorarii pentru ca apoi s-o lase sa moara. El spune: Nu. “Am cazut jos si am plans, am plans si am postit, apoi m-am rugat zi si noapte.” De ce alti oameni, de ce ceilalti oameni nu au avut nici un raspuns? De ce Dumnezeu nu i-a folosit in restaurare? De ce nu au avut nici un cuvant de spus? Pentru ca nu era nici un semn al suferintei!! Nici o lacrima! Nici o rugaciune! Totul este o ruina! Conteaza asta pentru tine…? Conteaza pentru tine ca Ierusalimul spiritual al lui Hristos, Biserica este maritata cu lumea? Ca este o raceala ce cuprinde Biserica? Mai mult de atat…Conteaza pentru tine ca acest Ierusalim este in inimile noastre? Semnul ruinei., al disparitiei treptate, a puterii spirituale si a pasiunii? Orbiti de indiferenta, caldicei? Orbiti de lucrurile “de umplututa” ce ne atrag subtil? Asta e ceea ce vrea diavolul sa faca, asa incat sa nu va mai rugati, sa nu mai plangeti inaintea Domnului. Poti sa stai sa te uiti la televizor si familia ta sa mearga in iad. Lasa-ma sa te intreb…ceea ce am spus te-a convins macar? Este o mare diferenta intre suferinta si ingrijorare. Grija este ceva ce incepe sa te intereseze. Gasesti interes intr-un proiect, o cauza sau o nevoie de-a ta. Suferinta este un simt al dureri unde sufletul se contopeste in mijlocire inainte lui Dumnezeu.

Promisiunii îndeplinite, vise spulberate, uşi închise

door-key       „Cheia pentru a te bucura de trecut nu se gaseste în numarul de lucruri bune care s-au întâmplat, ci în faptul de a-ti aminti ceea ce Dumnezeu îsi aminteste! El nu-Si uita niciodata planul si nu uita niciodata de promisiunile pe care le-a facut. Chiar si când viata e grea si lucrurile par sa nu aiba sens, El se afla în control si-si duce la îndeplinirea planul”. Biblia spune: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Ce vezi, leremio?” Eu am raspuns: „Vad un veghetor.” Si Domnul mi-a zis: „Bine ai vazut; caci Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca sa-l împlinesc” (leremia 1:11-12).

       Când înfloresc pomii noi stim ca e primavara! Schimbarea anotimpurilor ne aduce aminte de credinciosia lui Dumnezeu. Ea îti da speranta ca iarna în care te gasesti în prezent îi va face curând loc primaverii si vietii noi. Cum poti fi sigur de asta? Deoarece Biblia spune ca Dumnezeu „îsi aduce aminte totdeauna de legamântul Lui” (Psalmul 105:8). În viata, fiecare investitie aduce cu sine posibilitatea pierderii. Dar e o mare diferenta între a pierde si a fi distrus.

       Dumnezeu a investit prea mult în tine pentru a lasa ca planurile Lui pentru viata ta sa fie distruse. Raul pe care ti-l pot face altii este limitat de scutul scopului divin al lui Dumnezeu. Chiar si când nu-ti dai seama de asta, „El îti izbaveste viata din groapa”. Opreste-te si gândeste-te la usile pe care le-a închis El pentru tine, fapt pe care la acea vreme nu l-ai înteles. Acum îti dai seama ca fara calauzirea si protectia Sa, dusmanul care astepta în spatele acelor usi te-ar fi distrus în mod sigur, nu-i asa?

Arsenalul rugaciunii

 copil-rugaciune    Nimic nu poate spulbera dragostea. Dragostea la tintui pe Hristos pe cruce. Dragostea la ingenunchiat pe Hristos in Ghetismani si la atintit cu ochi spre cer, cerand indurare pentru noi. Dragostea se naste doar in rugaciune. Este arma care nu poate fi distrusa.

     Se spune că un muncitor care face doar ceea ce i se spune este un sclav. Numai acela care vrea să facă ceva mai mult este cu adevărat liber. Soldații romani aveau dreptul să-i silescă pe evrei să le care ranița militară o milă. Aceștia duceau ranița numărând pașii. Apoi o aruncau cu năduf, probabil înjurând în gând…

     Hristos zice să  numeri pașii. Apoi când ai încheiat mila aceea să-i spui soldatului: ”Prima milă ți-am dus ranița din obligație dar mai vreau să ți-o duc o milă din dragoste.”

     Când ne pocăim de obicei întrebăm cât trebuie să facem și ce trebuie să facem, și nu e rău. Dar cine se oprește aici, moare.

     Pentru că pocăința adevărată înseamnă să faci mai mult decât ți se cere în mărturisirea de credință. Tot ce auziți de la amvoane să luați ca un minimum  de supraviețuit.

     Ce să mai facem? Să iubiți. Pentru că mila în plus înseamnă iubire…

’’Şi mi-am întors* faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă’’ Daniel 9:3

Rugaciunea schimba calatoria Pelerinului

      rugaciune-tanarNicăieri în Biblie nu promite Dumnezeu că va răspunde instantaneu la absolut toate rugăciunile. Din păcate, mult prea mulţi oameni încearcă să aprecieze răspunsul lui Dumnezeu prin ceea ce au, capacitatea naturală de a vedea imediat. Uneori trebuie să aşteptăm răspunsul Domnului un timp indelungat.

     Oamenii de început ai bisericii stăruiau în învățătura apostolilor. Nu în învățătura unui, autor, vedete sau profesor. N-au schimbat Evanghelia după oameni. Cuvântul nu se schimbă dar ne schimbă. Nu e vorba aici de informare ci de transformare.

     Au hotărât să rămână împreună. N-aveau biserici care să-i lege de ele, pentru că pe mulți azi ne ține împreună doar clădirea. Ei s-au iubit, ei au vorbit unul cu altul, ei s-au ajutat unii pe alții. Aveau un slogan: Tot ce e al meu e al tău! Aveau unitate în gând, scop, laudă, iubire, milă, putere, credință, Duh. Simon Zelotul stătea lângă Matei și asta spune totul.

     Își aminteau mereu de cruce de aceea se împărtășeau așa de des. Nu uitau de unde i-a scos Hristos și cum i-a scos din groapa păcatului. Făcându-și spinarea scară cu ajutorul bicelor romane.

    Iubeau rugăciunea. Hristos le spusese să se roage zilnic, Pavel le va spune să se roage neîncetat. Rugăciunea mișcă inima lui Dumnezeu și mișcă mâna Lui. Locomotiva Duhului Sfânt nu merge fără șinele rugăciunii. Fiecare eșec al bisericii e un eșec al rugăciunii. Biserica să nu uite că nu poate avansa decât pe genunchi. Biserica va fi puternică doar în măsura în care cele patru lucruri vor fi echilibrate. Iar oamenii de după Rusalii trebuie să nu uite că nu experiența în sine e importantă ci viața schimbată de după.

Rugaciunea aduce fericirea

     14154328493e29b171 Unul din cele mai dramatice lucruri care se pot intampla omului este lipsa apei intr-o zi calduroasa de vara. De ar oferi Mc Donalds hamburgher, Kauflandul pui la rotisor si Pizza 5 colturi gratis, nici un insetat nu ar manca, el nu are nevoie de mancare, are nevoie disperat de apa.

        ’’Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!’’ Psalmul 42:1

Dragostea de Dumnezeu se naste in rugaciune. Dragostea lui Histos pentru noi s-a nascut in Ghetismani.

     Rugăciunea ar trebui să fie prima noastră opțiune, mai degrabă decât efortul final. Când probleme vin, aleargă la Dumnezeu în rugăciune. Dacă te simți obosit și împovărat, roagă-te. Când viața este plină de bucurie, laudă-L pe Dumnezeu pentru bunătatea Sa prin rugăciune.

      Moise s-a rugat, iar apa a curs dintr-o stâncă. Iosua s-a rugat, iar soarele s-a oprit. Ana s-a rugat, iar Dumnezeu i-a dat un fiu.

      David s-a rugat, Goliat a căzut. Ilie s-a rugat și s-a coborât foc din cer. Daniel s-a rugat, iar Dumnezeu a închis gura leilor. Isus s-a rugat, iar 5.000 de persoane au fost hrănite și mulțumite cu masa unui băiețel.

      Când Isus s-a rugat în Ghetsimani, demonii s-au zguduit de groază. Puterea nemărginită a cerului e a noastră atunci când ne rugăm și supunem voința noastră planului Său perfect.

     Rugaciunea aduce fericirea, este sursa fericiri. Fericirea inseamna să fii robul și fiul lui Dumnezeu. Să te bată prietenește pe umăr în zorii dimineții când stai cu El de vorbă. Să-ți zâmbească și să se încrunte. Să îți dea direcții și uneori să-ți închidă uși în nas.

       Să fie cu tine la reanimare și la nuntă. La tezele de la școală și în arșița ogorului. Jules Renard scria că dacă s-ar clădi casa fericirii cea mai mare încăpere ar fi sala de așteptare. Fericirea nu constă în a avea și nici măcar a fi, ci a acționa trăind o viață ce să lase ceva în urma ei.

 

De ce avem nevoie de Duhul Sfant?

Peace-Dove-from-Heaven’’ Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” Fapte 1:8

     Nu pentru a fi altfel decat ceilalti, nu pentru a ne bate cu pumnul in piept ca vom fi rapiti, nu pentru a sta in lenevie. Avem nevoie de Duhul Sfânt pentru că doar așa putem fi martori. Dumnezeu nu a poruncit să plecăm în lume și să vorbim despre El, până nu ne-a și echipat. Fără Duhul Sfânt propovăduirea noastră nu are puterea convingerii. Fara Duhul Sfant zadarnic sunt toate proiectele noastre. Fara Duhul Sfant biserica merge fara o tinta, lipsesc profetiile si darurile lui Dumnezeu. Biblia spune ca Dumnezeu isi face de cunoscut planul Sau profetilor si astfel ei duc mesajul mai departe. Azi, profeti mai putini, i-am inlocuit cu oratorici si muzica ’’buna’’, cu predicatori scosi pe banda rulanda fara putere si plin de glume.

     Doar dacă avem Duhul Sfânt putem fi transformați cu adevărat. Această transformare dramatică a vieții produce foame. Foame după Hristos, foame de a fi ca ca și Hristos, foame de a-L sluji pe Hristos. Această schimbare produce foc… Când s-a sfințit cortul întâlnirii, când s-a dedicat Templul, semnul prezenței lui Dumnezeu și-a acceptării Lui s-a făcut prin foc. Un foc ce nu avea voie să se stingă, și de aceea spune Pavel celor din Tesalonic să nu care cumva să-l lase să mocnească.

      Programele si slujbele din bisericile noastre , pline de plictiseala si rutina nu sunt dovada ca Duhul Sfant e printre noi.  Avem oratori dar nu avem ’’El le vorbea ca unul care avea putere’’.

       Doar cu ajutorul Duhului Sfânt ne putem închina cu adevărat. Nu ai nevoie de un motiv special pentru a-L lăuda pe Dumnezeu, ai nevoie de Duhul Sfânt.

Pregatit de plecare?

drum spre cer’’Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele’’. 2 Timotei 3:1

      Posibilitati de finantare, binecuvantati din belsug, granite deschise, sa fie astea vremuri grele? Nu despre asta spunea Pavel, vremuri grele pentru suflet, spiritualitate scazuta si o forma de evalvie, pentru ca unul din marile lucrari in viata este sfarsitul, dar un sfarsit bun.

         Trăim vremuri de criza. Criza lipsei de dragoste față de Dumnezeu și dragoste față de frați și față de lumea pierdută în păcate și stricăciune e aproape în toate bisericile. O stare de moleșeală, de adormire spirituală a pătruns pe nesimțite și în bisericile noastre, nu numai în cele oficiale. Unele au încă o prezență frumoasă, dar lipsește puterea și lipsește roada. Unii obosiți au suspendat un serviciu de închinăciune de duminică după masa, căci poporul nu vine la Casa Domnului.

      Ocupaţi cu camerele de luat vederi, cu programele şi cu datul bine la public, ocupaţi cu imaginea proprie şi şedinţe de comitet, lăsăm să cadă în marea indiferenţei, neînţelegerii şi irosirii o întreagă generaţie.

     Fără să ținem seama, s-a dezvoltat gustul de predicatorie. Și Duhul Sfânt și orele de rugăciune sunt tot mai neglijate. Se pune un frate mai slăbuț să o conducă. Ori forța bisericii nu stă în oratorie, ci în rugăciune. Și iată pe nesimțite am ajuns la o stare de răcire a dragostei, un fel de apostazie (2 Timotei 3:5). Unii vor zice: „Am ajuns la ceea ce s-a profețit.” Nu, nu trebuie să gândim așa. Nu noi suntem în funcție de proorocie, ci Duhul profetic a știut mai dinainte cum vor fii unii și a dat înștiințarea, ca noi să nu ajungem în acea stare.

     Majoritatea dintre noi cred ca, Hristos revine inainte de necazul cel mare, dar cine se pregateste de plecare? Evenimentele si profetiile arata ca este gata sa revina, este chiar la usa dar parca am adormit cuprinsi in somnul amortiri si ne uitam spre cer ca spre un loc inchis pentru eternitate, totusi EL REVINE!

      Dumnezeu e izvorul Dragostei, a căldurii spirituale. Prin îndepărtarea treptată de El, am ajuns la un formalism uscat. Rugăciunea nu poate fi substituită cu nimic. Ea e părtășia prin Duhul Sfânt cu Dumnezeul nostru mare. Celelalte fără ea, devin surogate. Nu e de mirare că nu mai e căutarea celor pierduți. În cele mai multe locuri la botez sunt doar unii copii ai pocăiților, și din aceia unii fără nașterea din nou. Când nu e părtășie sfințitoare cu Dumnezeul Preasfânt, valuri de păcătoșenie inundă bisericile: prefăcătorie, minciuni, plăceri, avorturi, divorțuri, dușmănii. Și Biserica nu mai e Biserică, ci sinagogă a Satanei. Trebuie să ne trezim, să ne pocăim. Realitatea trebuie să ne zdrobească inimile. Înapoi, conform Cuvântului, la post și rugăciune. E vreme târzie. Venirea Domnului e mult mai aproape. Și ce mare e răspunderea noastră!

     Fiecare să înceapă cu el. Dați valoare rugăciunii personale. Domnul Isus a zis: „intră în odăița ta, închide ușa”, adică izolează-te de toate. Lasă televizorul, lasă internetul și toate afacerile. Privește-te pe tine în lumina LUI, smerește-te și roagă-L ca prin Duhul Sfânt să te facă o forță spirituală pentru ridicarea Bisericii și pentru mântuirea multor păcătoși. Topiți-vă în fața LUI pentru răcirea dragostei. În toate trezirile spirituale, Dumnezeu s-a folosit de oameni ai rugăciunii. Fiți la îndemâna LUI. Lumea pierdută așteaptă după trimiși ai Lui Dumnezeu, care să-i ia de mână, ca îngerii pe Lot și să-i scoată din Sodoma de azi.

 

 

 

 

Biserica in vremea sfarsitului

1_16d8b6_afb52089de       ’’Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după  poftele lor’’. 2 Timotei 4:3

      Cred ca Dumnezeu in momentul de fata se uita la o biserica care a adormit. O biserica care nu isi mai face griji de venirea Lui. Nu mai este intr-o relatie stransa cu Dumnezeu, dependenta de Duhul Sfant, alearga dupa tot feluri de planuri, vise, strategii si intalniri incercand din greu in fire, in loc sa depinda de Dumnezeu!

      De dragul unitati s-a facut compromis, a aparut si evanghelia prosperitatii si a vietii usoare. Ar trebui sa ne intoarcem din nou pe genunchi plangand si strigand ca batraniii nostri; o Doamne frange-mi inima, nu ma lasa sa devin dependent de o viata usoara!

      Dumnezeu spune: ‘’Nu-ti lega inima de lucrurile acestei lumii, leaga-ti inima de cer’’. Avem timp de prieteni, de multe povesti,  dar nu avem timp de Hristos si totusi duminica cantam ‘’Te-astept Isuse privind spre ceruri’’. ‘’Doamne cu orice pret tine-ma pe genunchi ca sa nu devina urechea mea sensibila la vocea satanei’’. Un om care se roaga este curajos ca un leu, nu exista demon in iad care sa-l sperie. Vremea cand vedetele de predicatori cu Biblia aurie, imbracati la patru ace vestind o pocainta ieftina este chiar acum. Ei promit vesnicia fara lepadare de sine si rastignirea firi. Hristos nu vrea multimi si nici aplauze, El doreste Gloria Lui in biserica de azi. Cauta oameni care sa stea pe genunchi nu uitandu-se la ceas si cu gandul la mancare ci, sfasiindu-si inima inaintea Creatorului implorand mila si indurare

     Biserica are nevoie de seriozitate, lumea se strecoara in ea. Diavolul aduce planuri tot mai noi sa ne fure timpul, sa-l impartim pe Hristos cu leptopul, iphon-ul si filmele noastre. Daca te uiti la mizeriile acestei lumii si vine Hristos Domnului vei mai putea sa sari in bratele Lui?