O, om!…Ce mari raspunderi ai

hqdefault

”O, om!… Ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume
– De tot ce spui în scris sau grai,
De pilda ce la alţii-o dai
Căci ea mereu spre Iad sau Rai
Pe mulţi o să-i îndrume.”

 

Raspundem in viata nu numai de ceea ce avem, raspundem de ceea ce spunem, de exemplul si trairea care o daruit celor din jur. Raspundem de tot si toate iar in ziua Judecatii in fata Marelui Judecator vor fi date in scris tot ceea ce am facut. Fiecare zi traita inseamna o fila scrisa in jurnalul vietii. Cand stai in fata copiilor tai, ce poti sa le spui din copilaria ta, lucruri frumoase sau regretabile? Cand vei sta in fata morti vei putea sa spui, mi-am trait viata pentru Hristos, acum plec acasa! …plec la Tata. Viata traita cu Hristos inseamna fiecare clipa traita frumos, o carte scrisa cu litere de aur ce dau viata si-l trezesc din morti pe cel adormit.

Vine Domnul ”Lucrare prin sora Vetuţa Hanis, Voitinel”

Lucrare prin sora Vetuţa Hanis, Voitinel;

Nu cu mult timp in urmă , Domnul mi-a arătat această lucrare. Am văzut mult popor adunat ca într-o adunare mare si mi s-a dat să  înţeleg că reprezintă poporul Domnului de pe tot pământul, în faţa poporului era ca un altar pe care unii din popor aduceau jertfe Domnului, dar cei mai mulţi din popor stăteau tare nepăsători: unii erau întorşi cu spatele spre altarul Domnului si cu faţa spre uşă, alţii vorbeau între ei, iar alţii chiar râdeau între ei. Deodată perdeaua s-a tras si un sol al Domnului, care s-a arătat ca un înger foarte puternic, a ieşit în faţă si a strigat: „Venirea Domnului e foarte aproape! Pregătiţi-vă! Vegheaţi si nu vă depărtaţi de altarul Domnului. Aduceţi jertfe curate, căci venirea Domnului va fi în curând, curând de tot. Curăţiţi-vă, cei ce purtaţi vasele Domnului; nu vă atingeţi de nimic spurcat si necurat. Untdelemnul ce vi s-a dat în vase, folosiţi-l pentru ungerea celor loviţi si răniţi dinjurul vostru si strigaţi în gura mare: căci venirea Domnului este mult mai aproape decât voi vă gândiţi.” Mulţi din popor s-au uitat unii la alţii, dar cei mai mulţi au rămas tot nepăsători, iar alţii au zis: „Tot aşa s-a spus de atâta timp si Domnul încă nu a venit. Cine poate şti când va fi venirea Domnului?” Alţii au început a dispreţui si pe cei ce au fost mişcaţi de cuvântul Domnului şi care au început să aducă jertfe pe altarul Domnului. Eu am început a plânge si am întrebat pe solul Domnului dacă vrea să îmi spună cât mai este până când vine Domnul? Mai este mult? Că e aşa de grea vegherea pentru că mulţi s-au obişnuit deja cu acest cuvânt: «Vine Domnul!» si dispreţuiesc chiar si pe cei ce îndeamnă poporul la veghere si pregătire, să-L întâlnească pe Domnul. A spus: „Nu este îngăduit să spun nimic mai mult decât atât, că venirea Domnului e foarte aproape, dar fiindcă insişti, o clipă te las să vezi cât e de aproape venirea Domnului.”
A tras perdeaua la o parte şi am văzut pământul ca pe un ecran si la o distanţă mică, de câţiva metri, se vedea capătul: era pus ca un stăvilar (ca un hotar) ce nu putea fi trecut, iar de sus s-a coborât ca o lozincă pe care era scris „SFÂRŞIT” si s-a fixat în faţa pământului. Din cer se vedea coborând un oraş ca o cetate deosebit de frumoasă, cu turnuri înalte ce străluceau cu putere, ca aurul. Deasupra acestei cetăţi, plutea un nor alb ce reprezenta slava Domnului, ce umbrea cetatea, în partea din faţă, era ca un soare mare, ce strălucea puternic încât nu puteam să privesc bine cetatea din pricina strălucirii. Inaintea cetăţii, venea în zbor un înger puternic cu o carte de aur în mână pe care era scris numărul 1 si a zis: „în cartea numărul 1 sunt scrise numele celor ce în curând vor fi răpiţi la Domnul, să-L întâmpine în văzduh.” Apoi, a mai arătat o altă carte, pe care era scris numărul 2: „Aceasta e cartea vieţii unde sunt scrise numele celor mântuiţi, ce n-au parte de întâia înviere şi vor trece pe la judecată. Dar se striga: „Ferice de cei al căror nume e scris în cartea numărul l, căci ei vor avea parte de întâia înviere.” Apoi mi-a zis: „Vezi cât e de aproape venirea Domnului? Aceste lucruri sunt gata să apară. Du-te si strigă: Domnul>. Fii un semn pentru alţii si pregătiţi-vă pentru răpire, căci Domnul vine în curând. Apropiaţi-vă de altarul Domnului şi aduceţi jertfe curate, iar vasele, în care s-a pus untdelemn pentru ungere, să fie puse neîncetat pe altar, ca untdelemnul din ele să poată fi folosit pentru ungerea rănilor şi vânătăilor celor loviţi, căzuţi, răniţi şi bolnavi. Să strigaţi zi şi noapte deşteptare şi trezire în popor, căci venirea Domnului e foarte aproape!
Perdeaua s-a tras înapoi, îngerul a dispărut, iar eu am rămas plângând si strigând: „Vine Domnul. Pregătire căci venirea Domnului e foarte aproape. Deşteptare si trezire că vine Domnul!” Unii din popor au luat în serios cuvintele date, s-au apropiat de altar si aduceau jertfe Domnului. Alţii au început a dispreţui şi a-şi face semne între ei, că s-a mai găsit cineva să strige că vine Domnul, zicând: „Parcă noi nu ştim că vine Domnul.” Au început să râdă dispreţuitor spunând: „Cine ştie când vine Domnul?” si s-au întors cu spatele spre altarul Domnului. Priveau afară pe geamuri si pe uşă si vorbeau între ei. Eu strigam întruna: „Vine Domnul. Nu luaţi cu uşurinţă semnalul dat că s-a arătat solul Domnului cu cartea numărul 1, gata să o deschidă si să strige:
„Dintr-o dată, din nou ca pe un ecran, a apărut pământul. Multe lucruri au fost arătate, dar fazele treceau în grabă mare unele după altele. S-au arătat schimbări făcute în orânduirile pământului; în alte faze s-au arătat războaie, secetă, inundaţii, foc, dărâmături si strâmtorări mari prin care trebuia să treacă si poporul Domnului. Mulţi au căzut si foarte puţini au rămas în picioare ţinând mărturia Domnului Isus si Cuvântul Adevărului. Deodată s-a auzit un sunet de trâmbiţă si solul Domnului cu cartea numărul 1 în mână, s-a arătat strigând: „Fiţi gata să vă încolonaţi în rând, aşa cum vă veţi auzi numele strigat. Veniţi voi, cărora v-a plăcut să staţi aproape de Domnul pe pământ si aţi rămas lângă El în ascultare, umilinţă si smerenie! Veniţi, cei ce aţi purtat crucea zi de zi pe umeri cu lepădare de sine. Veniţi, cei cărora v-a plăcut jugul Lui si sarcina Lui v-a părut uşoară; n-aţi cârtit si n-aţi murmurat. Veniţi cei ce nu v-aţi ruşinat de Domnul si v-a plăcut să staţi aproape de El în ocări si dispreţ. Veniţi cei ce aţi vărsat lacrimi pe pământ si aţi îmbrăcat haina răbdării, dar prin toate nu v-aţi depărtat, ci aţi rămas aproape de Domnul găsindu-vă plăcerea în legile si poruncile Lui; v-a plăcut să staţi aproape de Domnul pe pământ. Acum veniţi si veţi fi pe totdeauna lângă El.” Apoi a început să strige numele celor scrişi în cartea numărul 1. Am văzut cum se înrolau în rând cei ce erau strigaţi. Am cunoscut între ei surori si fraţi sinceri cere pe pământ au rămas lângă Domnul în umilinţă si smerenie, luptându-se lupta cea bună a credinţei, iar Domnul a depus mărturie prin Duhul Sfânt pentru ei, însoţindu-i în lucrare. Mulţi din cei ce nu şi-au auzit numele strigat au început a plânge, întrebând cum de ei nu îşi aud numele strigat, căci şi ei au fost pocăiţi şi au slujit pe Domnul, luptându-se toată viaţa să ajungă clipa răpirii, trecând chiar prin mari încercări şi probe. La unii le-a răspuns: „Numele vostru nu este scris aici pentru că nu v-a plăcut să staţi aproape de Domnul. V-aţi lărgit cărarea depărtându-vă de Domnul. De aceea numele vostru nu este scris aici.” La alţii le-a răspuns: „Voi n-aţi purtat haina răbdării, nu v-a plăcut jugul şi sarcina lui Hristos. Aţi scuturat jugul si v-aţi luat o sarcină mai uşoară.” Altora le-a zis: „Voi nu aţi purtat crucea zi de zi, nu v-aţi lepădat de sine şi în încercări aţi murmurat şi aţi cârtit. De aceea v-aţi pierdut dreptul de la răpire.” La alţii le-a spus: „Voi nu aţi răbdat, nu aţi iertat şi nu aţi iubit. Voi aţi vorbit de rău, aţi clevetit şi aţi dispreţuit cuvintele Domnului când vi s-a spus să vă opriţi şi să vă întoarceţi de la aceste lucruri care v-au depărtat de Domnul. Acum voi veţi trece pe la judecată. Voi pe pământ v-aţi ales locul, căci nu v-a plăcut să staţi aproape de Domnul, purtând ocara Lui, nici să mergeţi pe urmele Lui în umilinţă şi smerenie.” Atunci a început regretul şi plânsul în popor.
O soră a întrebat: „Numele meu unde este scris? Eu din copilărie am slujit pe Domnul şi am trecut prin multe cuptoare şi încercări.” Solul a spus: „Prin încercările prin care ai trecut te-ai clătinat, ai murmurat şi n-ai rămas aproape de Domnul. De aceea numele tău este scris în cartea numărul 2 a celor mântuiţi.” Ea a mai întrebat: „Dar soţul meu este scris în cartea celor mântuiţi?” Solul s-a uitat în carte spunând: „Numele lui este şters pentru că a hulit pe Duhul Sfânt. Pentru el să nu te mai rogi, că nu vei fi ascultată. Nici o mijlocire nu mai e primită pentru el, fiindcă a hulit pe Duhul harului.” Din nou a întrebat sora: „Dar copiii mei? Am avut opt copii. Numele lor unde este scris?” Solul s-a uitat în carte şi a zis: „Şase copii au numele scris în cartea celor mântuiţi, dar în dreptul numelui a doi dintre copii e un semn de întrebare. Se vede că au păşit alături de cărare. Pentru ei poţi să te rogi şi să mijloceşti şi de se va vedea recunoştinţă, întoarcere şi hotărâri statornice, numele lor va rămâne scris. Dar de nu vor lua seama să intre în ascultare, numele lor va fi şters.”
S-a ridicat altă persoană şi a întrebat: „Numele meu de ce nu mi I-am auzit? Numele meu unde este scris? Eu am slujit pe Domnul şi Domnul m-a pecetluit cu Duhul Sfânt si mi-a dat darul proorociei. M-am rugat pentru multe suflete, stăruind împreună cu ei şi au primit Duhul Sfânt. Domnul a făcut si vindecări când m-am rugat pentru bolnavi. Am trecut prin cuptoare de suferinţă si încercări. De ce numele meu nu a fost strigat?” Solul a căutat în cartea numărul 1 zicând: „Numele tău a fost scris, dar a fost şters din pricină că nu ţi-ai păstrat locul aproape de Domnul şi te-ai depărtat de El. In ultima vreme tu nu ai mai adus roadă si te-ai clătinat de pe temelie.” A căutat apoi în cartea numărul 2, spunând: „Numele ţi-a fost scris în cartea celor mântuiţi. Vei trece pe la judecată.”
Mulţi au mai întrebat, plângând, de ce nu-şi aud numele, iar solul le răspundea la toţi, spunându-le motivele: „N-aţi rămas aproape de Domnul, n-aţi rămas în dragostea Lui, nu v-aţi iubit unii pe alţii, n-aţi răbdat şi n-aţi iertat, n-aţi rămas în umilinţă, n-aţi rămas la smerenie şi n-aţi rămas în ascultare de Cuvântul Domnului. Voi singuri v-aţi depărtat de Domnul. Aţi ştiut că vine Domnul, dar nu v-aţi pregătit să-L puteţi întâmpina în clipa răpirii. Semnale după semnale au fost date, dar voi nu le-aţi luat în seamă. Acum nu se mai poate schimba nimic.”
Solul s-a îndreptat spre mine spunând: „Du-te şi spune tot ce ai văzut si auzit, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, chiar de vei fi dispreţuit. Spune cuvintele Mele, strigă deşteptare şi trezire în popor ca să nu ţi se ceară socoteală că ai tăcut şi n-ai mărturisit tot ce ţi-a fost spus şi arătat. Spune poporului să nu ia în chip uşuratic cuvintele acestea căci altfel te vor sluji ca mărturie. Cei ce se vor trezi şi se vor pregăti, vor avea parte de răpire.”

Eu binecuvântez pe Domnul si laud Numele Său, căci a găsit cu cale încă odată să ne trezească, pentru că ne iubeşte atât de mult şi ne vrea viaţa. Domnul nu vrea să piară nici unul din copiii Lui, nici să rămână afară când El va veni. Domnul ne vrea în totul totului pentru El. Şi dacă Duhul si Mireasa zic: „Vino”, Cuvântul Domnului zice: „Cine aude să zică: „Vino Doamne Isuse!” Amin!

Pe Hristos nu il vei pierde dintr-o data ci putin cate putin!

rugaciune1”Cea mai mare incercare in viata este sa ai incredere in Dumnezeu cand lumea ta se destrama”

”Cea mai mare ispita a vieti este sa-ti compromiti propriile tale convingeri pentru a semana cu ceilalti”

”Cel mai mare triumf este sa ramai curat intr-o lume murdara”

”Cand Dumnezeu e cu tine, o panza de paianjen e un zid iar cand Dumnezeu nu-i cu tine, un zid este o panza de paianjen” (intamplare reala – Filip de Nola)

”Pe Hristos nu il vei pierde dintr-o data ci putin cate putin”

E vina noastra ca nu suntem mai aproape de Hristos. E vina noastra ca inca credem ca mai este vreme. Pe Hristos il vom pierde putin cate putin asa cum spune Razvan Codrescu:

Te-am tot pierdut, puţin câte puţin –
o coastă, un descântec, o tăcere…
până-au rămas doar drojdii de durere
din taina ta de pâine şi de vin.

Pe alte căi lactee se aţin
azi paşii tăi, cu-aceeaşi mlădiere:
te ştiu din creştet până în viscere,
dar duhul tău mi-e ca un zeu străin…

De ce iubirea care-nvârte stele
nimic nu poate-n pârga ei, sub vremi?
De ce ne-atârnă inimile grele,
când tu pe nume, Doamne, ne mai chemi?
O, crucii tale nu-i mai dau de capăt
şi-n umbra ei mereu mai singur scapăt!

Daca acuma zici ca e necaz in lume crezi ca ceea ce va veni va fi mai bine? daca acuma nu te pocaiesti, crezi ca atunci cand iti va fi pus capul pe butuc te vei pocai?

Suferinta, binecuvantare sau blestem…

    download Cat de usor este cand primesti inca o binecuvantare. Creste salariul, se umple contul bancar, schimbi masina, iti rezervi o vacanta, parca totul merge ca pe roate, nu? asa sa tot fie crestinul. Binecuvantarii sa tot dea Domnul! Am uitat ca aceste binecuvantari adunate inseamna mai mult combustibil pentru focul care va arde pamantul. Am uitat sa mai comunicam. Comunicăm cu emoticoane, dacă mai comunicăm. E mai ușor să pui o fotografie pe Facebook decât să scrii două rânduri intr-un jurnal. Am uitat sa mai citim. Creștinii trebuie să știe puțină carte, cât să poată citi Sfânta Scriptură, zicea Tertulian. El nu prevedea faptul că va veni o zi, când toată lumea va ști carte, dar puțini vor mai citi în general, și Scriptura în special. Dumnezeu s-a descoperit printr-o carte. Care trebuie citită și trăită.

”Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.” Romani 8:18. Sa fie asta binecuvantarea? cum ai reactiona cand ti-ar zice medicul ”sti, mai punem un diagnostic, imprimanta are tus sa printeze iar farmacia nu da faliment”. Adevarata binecuvantare inseamna suferinta! In suferinta omul devine o unealta mai stralucitoare in mana marelui maestru, Dumnezeu. In suferinta firea este supusa iar Duhul e pus in cinste. In suferinta vezi cerul si soarele razlet. In suferinta Dumnezeu a iertat omul. In suferinta iti vei aduce aminte ca intr-o zi ai sa mori si vei sta in fata tronului de judecata. Ce alegi, suferinta sau binecuvantari trecatoare?

Ridica-te si lupta

Ai vrut să faci un pas spre El,
Ai renunţat, iar ai păşit,
Şi când credeai că ai urcat
Deodată iar te-ai prăbuşit….

Când hotărâri iei să te-ndrepţi,
Să-ţi schimbi gândirea, caracterul,
Cel rău se luptă să le calci,
Şi tot departe-ţi pare cerul.

De vrei pe Domnul să-L slujeşti
Cu mai mult drag şi adorare,
Toate poverile îţi cresc
Iar lupta parcă-i şi mai mare.

Când cauţi glasul să-I asculţi
Şi te sileşti să-I fi plăcut,
Atunci vrăşmaşul mai aprins
Vrea să te vadă jos căzut.

Dar tu, când vezi că nu mai poţi,
Nu te sfii să-L chemi pe El,
Mai speră până când odată
Te vei trezi-n al Său castel.

Cu toată forţa ce-o mai ai,
Păşeşte, urcă, te ridică,
Şi nu lăsa ca vreo-ncercare
Să-ţi facă inima mâhnită.

Isus te-aşteaptă; la sfârşit,
Când vei privi la tot ce-a fost,
Vei mulţumi cu bucurie
Căci toate au avut un rost.

Autor: Anonim

Ciudat dar adevarat…

Ciudat, ce lung pare sa ii slujesti lui Dumnezeu o ora, dar ce repede trec 90 de minute la fotbal.

Ciudat, ce lungi sunt cateva ore in biserica, dar ce scurte sunt orele cand vezi un film.

Ciudat, cum 100 de euro par asa de multi daca ii dai la biserica, dar par asa de putini daca mergi la cumparaturi.

Ciudat, ce lungi sunt cateva ore in biserica, dar ce scurte sunt orele cand vezi un film.

Ciudat, cum noi de multe ori nu stim ce sa ne rugam, dar la prietena/prietenul noastra/nostru intodeauna avem ce sa ii povestim.

Ciudat, ce interesant este cand se lungeste un meci de fotbal, dar cum ne pierdem rabdarea si cat ne tot uitam la ceas cand dureaza programul de biserica mai mult decat de obicei.

Ciudat, ce greu este sa citesti un capitol din biblie, dar ce usor este sa „inghiti” 100 de pagini dintr-un bestseller.

Ciudat, cum oameni la un concert ar vrea cu tot dragul sa stea pe primul rand, dar la biserica se inghesuie pe ultimul rand.

Ciudat, cum pentru programe bisericesti ne trebuie 2 pana la 3 saptamani ca sa le implicam in mersul nostru de zi cu zi, dar cum gasim loc pt alte lucruri si in ultimul moment in calendarul nostru.

Ciudat, ce greu este sa spui la alti vestea cea buna, dar ce usor este sa dai mai departe ultima barfa.

Ciudat, cat de repede se raspandesc bancuri pe internet, dar daca cineva trimite mesage despre Dumnezeu, in care Dumnezeu e proslavit, se gandeste lumea de 2 ori daca sa trimita mai departe.

Ciudat… Sau nu? Razi… Sau te gandesti?

Raspandeste vestea cea buna si dai lui Dumnezeu toata slava pentru ca El este bun!!

Ciudat, ca persoanele din lista ta de adresa nu o sa primeasca acest mesaj pentru ca esti sigur ca nu au ce face cu el.

Ciudat?

Trist?

Ciudat, cum tu iti faci mai multa grija de ce gandeste lumea despre tine, decat de ce gandeste Dumnezeu despre tine.

Da, eu il iubesc pe Dumenezeu. El este viata mea si izbavitorul meu.

El are grija de mine in fiecare zi pentru ca eu sa functionez. Fara El  sunt nimic, dar cu El pot face toate lucrurile pentru ca El imi da putere.

Dumnezeu sa te binecuvinteze!!

Nu am nici un talant

     651 Undeva în Africa o mama pregătea mâncarea copiilor. Dar ce fel de mâncare! Pământ frământat cu apă și pregătit la foc.

     Când mă uit la noi văd atâta binecuvântare! Dacă ar da fiecare locuitor român un singur leu pentru ajutorarea acelor oameni, ar putea avea ce să mănânce. Noi ne culcăm seara fără grija că nu avem ce pune pe masă a doua zi. Nici ei n-au vreo grijă, pământ au de unde lua. Pământ!

      Sunt oameni care își fac probleme din tot felul de nimicuri. Unii nu pot dormi din cauză că au mâncat prea mult, alții se îmbolnăvesc din îmbuibare. Hipermarketurile aruncă tone de mâncare gata să expire din cauză că nu își pot permite să o dea gratis. Au ajuns frigiderele multora atât de pline că nu se mai închid. Ca șifonierele. Parca ar fi containerele din port.

     Parcă niciodată egoismul oamenilor nu a fost mai mare. Faptul că frigiderul geme de mâncare dovedește că avem mult și facem puțin. În mod sigur Dumnezeu nu ne va judeca după cât avem ci după cât am dat din ce avem.

      Când mă mai gândesc câte mofturi fac unii prin magazine, e greu să alegi produsul care îți trebuie când ai atâtea de care n-ai nevoie.

      Când unii oameni mănâncă pământ din cauza lipsei iar alții calamari și icre de somon, îți dai seama că ceva lipsește în toată ecuația asta. Dumnezeu!

      Un om cu Hristos nu mănâncă extravagant cu Lazăr lângă el. Doar pe propria răspundere. Să fii bogat nu-i mare lucru. Să fii bogat și să nu-ți pese e iad curat. Să fii bogat și să iubești mila, dând și la alții te aduce mai aproape de cer.

Toți suntem bogați, toti putem sa daruim, dar o facem?

Suferinta, sursa stralucirii in intuneric

Cu-crucea-n-spate-600x400

      Adevarata pasiune este nascuta din suferinta. Adevarata pasiune pentru Hristos vine dintr-un “botez” al suferintei. Cercetati Scripturile si veti gasi ca, atunci cand Dumnezeu vrea sa restaureze o situatie ruinata, El impartaseste propria Lui durere, pentru ca vede ce se intampla Bisericii si poporului Sau si cauta un om al rugaciunii, il ia si il “boteaza” cu totul in suferinta. Gasiti asta in cartea Neemia; Ierualimul este in ruine. Cum se va ocupa Dumnezeu de asta? Cum va restaura Dumnezeu ruinele? Oameni buni, ascultati-ma…

      Neemia nu a fost un predicator, a fost un om de cariera, a fost un om al rugaciunii. Dumnezeu a gasit un om care nu a avut doar niste emotii, nu doar o izbucnire a ingrijorarii pentru ca apoi s-o lase sa moara. El spune: Nu. “Am cazut jos si am plans, am plans si am postit, apoi m-am rugat zi si noapte.” De ce alti oameni, de ce ceilalti oameni nu au avut nici un raspuns? De ce Dumnezeu nu i-a folosit in restaurare? De ce nu au avut nici un cuvant de spus? Pentru ca nu era nici un semn al suferintei!! Nici o lacrima! Nici o rugaciune! Totul este o ruina! Conteaza asta pentru tine…? Conteaza pentru tine ca Ierusalimul spiritual al lui Hristos, Biserica este maritata cu lumea? Ca este o raceala ce cuprinde Biserica? Mai mult de atat…Conteaza pentru tine ca acest Ierusalim este in inimile noastre? Semnul ruinei., al disparitiei treptate, a puterii spirituale si a pasiunii? Orbiti de indiferenta, caldicei? Orbiti de lucrurile “de umplututa” ce ne atrag subtil? Asta e ceea ce vrea diavolul sa faca, asa incat sa nu va mai rugati, sa nu mai plangeti inaintea Domnului. Poti sa stai sa te uiti la televizor si familia ta sa mearga in iad. Lasa-ma sa te intreb…ceea ce am spus te-a convins macar? Este o mare diferenta intre suferinta si ingrijorare. Grija este ceva ce incepe sa te intereseze. Gasesti interes intr-un proiect, o cauza sau o nevoie de-a ta. Suferinta este un simt al dureri unde sufletul se contopeste in mijlocire inainte lui Dumnezeu.

Promisiunii îndeplinite, vise spulberate, uşi închise

door-key       „Cheia pentru a te bucura de trecut nu se gaseste în numarul de lucruri bune care s-au întâmplat, ci în faptul de a-ti aminti ceea ce Dumnezeu îsi aminteste! El nu-Si uita niciodata planul si nu uita niciodata de promisiunile pe care le-a facut. Chiar si când viata e grea si lucrurile par sa nu aiba sens, El se afla în control si-si duce la îndeplinirea planul”. Biblia spune: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Ce vezi, leremio?” Eu am raspuns: „Vad un veghetor.” Si Domnul mi-a zis: „Bine ai vazut; caci Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca sa-l împlinesc” (leremia 1:11-12).

       Când înfloresc pomii noi stim ca e primavara! Schimbarea anotimpurilor ne aduce aminte de credinciosia lui Dumnezeu. Ea îti da speranta ca iarna în care te gasesti în prezent îi va face curând loc primaverii si vietii noi. Cum poti fi sigur de asta? Deoarece Biblia spune ca Dumnezeu „îsi aduce aminte totdeauna de legamântul Lui” (Psalmul 105:8). În viata, fiecare investitie aduce cu sine posibilitatea pierderii. Dar e o mare diferenta între a pierde si a fi distrus.

       Dumnezeu a investit prea mult în tine pentru a lasa ca planurile Lui pentru viata ta sa fie distruse. Raul pe care ti-l pot face altii este limitat de scutul scopului divin al lui Dumnezeu. Chiar si când nu-ti dai seama de asta, „El îti izbaveste viata din groapa”. Opreste-te si gândeste-te la usile pe care le-a închis El pentru tine, fapt pe care la acea vreme nu l-ai înteles. Acum îti dai seama ca fara calauzirea si protectia Sa, dusmanul care astepta în spatele acelor usi te-ar fi distrus în mod sigur, nu-i asa?